Noi vom fi cei mai buni. Tu ma vei tine in brate pana ce nu va mai fi nimic si nimicul si totul, deopotriva, vom fi noi. Va fi vesnic. Vom dansa in lumina stelelor.
Hai să dansăm
Şi să facem piruete împreună;
Să ne învârtim pe axa timpului,
Să o sfidăm.
Prologul vietii unui om incepe in momentul zero, momentul esential, momentul in care acesta se naste. Din acel ceas o alta viata noua e aruncata in valtoarea vietii, din acest moment exista inca o fiinta pe pamant ce are de indeplinit un destin. Poti sa-i spui soarta, ori noroc, ori liber arbitru, insa cu totii venim cu un scop in lumea asta. Niciunul dintre noi nu traieste degeaba. Nu se poate. Nimic nu e degeaba, nimic nu e la intamplare. Insa trebuie sa fim constienti ca timpul nu asteapta pe nimeni.
Din momentul in care venim in aceasta lume si pana in momentul in care trecem in nefiinta, si apoi, cine stie in ce altceva, avem un destin de implinit, vom avea atat de multe legaturi cu atat de multi oameni ce vor lasa, fiecare dintre ei, amprente. Ceva din atingerea sufletului lor, va trece inocenta in sufletul nostru. Va ramane acolo, ca o dovada a eternitatii.
Norocul sau ghinionul nostru este acela ca nu traim singuri. Nu suntem singuri pe pamantul asta, in spatiul asta, in destinul asta si in viata asta. Intotdeauna va exista cineva intr-un colt de lume sau de destin cu care sa iti imparti putinul tau timp atat de pretios.
Apoi, tin sa cred ca intotdeauna ma vor astepta si intelege paginile de jurnal, acele frumoase file ce par ca sunt acolo numai pentru mine. Ador sa-mi inunde sufletul placerea si revelatia pe care scrisul mi-o ofera si stau si ma gandesc ca fara amintiri oamenii sunt nimic. Ar trebui sa avem grija sa traim frumos, sa ne realizam idealurile fara a calca peste alte destine, si, la urma, sa facem orice ne sta in putinta ca sa nu plecam din lumea asta singuri. In orice ceas putem sa fim singuri, dar numai in acela nu. Numai in acel moment nu avem voie sa fim singuri. Atunci nu, o, nu!
Si mai e ceva. Ai grija, pui de om, sa nu ramai fara amintiri. Nu pleca din lumea asta fara amintiri, caci, Doamne, cine nu stie ca oamenii sunt nimic fara amintiri, memorii, povesti? Ele sunt bagajul cu care plecam din aceasta lume, doar o mana de amintiri, doar o gentuta plina cu memorii si povesti adunate intr-o viata de om. Doar atat, si nimic mai mult.
Sunt atatea lucruri ce ne inspira. Scrisul si arta ma inspira pe mine si vreau sa ajung la momentul in care voi putea trai prin asta. Respiri ceea ce iubesti, in ceea ce crezi.
Sa faci piruete in noapte, pe axa vietii si a timpului, sa le sfidezi dar sa nu incerci sa le pacalesti, sa traiesti si sa fii frumos.
