Libertate ambigua, oximoron

Incepu sa traverseze gara cu pasi agale si domoli. Nu trebuia sa se grabeasca. Ii placea sa se plimbe singura in aceasta dupa amiaza, astfel ca incepuse sa traverseze gara in cautarea unui loc unde ar fi putut sa isi bea cafeaua luata de la automat. Inconjura gara de vreo doua ori, negasind niciun loc in care ar fi putut sa stea, se gandi chiar sa intre in sala de asteptare dar acolo erau prea multi batrani ce nu auzisera inca vocea ce anunta ca trenul va pleca curand. Dar ea nu avea sa astepte niciun tren. Nu pleca nicaieri. Era doar o alta zi in care alesese sa isi petreaca dupa amiaza in aglomeratia garii orasului. Oamenii nu o speriau, ii placea agitatia si ii placea acest du-te vino al oamenilor ocupati sau dimpotriva, al celor care aveau timp de calatorii atat de frumoase. Ii placea sa ii vada pe toti cu bagaje, urmarind tabela de afisaj ce se putea schimba din clipa in clipa, alergand dupa trenuri ori stand la taclale cu tigara-n gura pe peron, ii placea sa vada cum oamenii aveau, fiecare, un anume scop.
In final gasi o masa afara ce era langa un restaurant si considera ca ar fi un loc potrivit, atat timp cat altceva care s-o incante mai mult nu gasise. Se aseza, cu cafeaua si sacosa textila in fata, isi scoase telefonul si se apuca sa scrie. O relaxa acest lucru. Era tot ceea ce isi putea dori. Ii placea sa scrie in timp ce pe fundal se auzea vocea feminina ce anunta mersul trenurilor, ii placea sa vada cum se schimba afisajele pe tabela, ii placea sa se uite la ceas si sa stie cate minute mai sunt pana pleaca trenul spre mare, ori cat timp mai e pana soseste trenul de la Craiova. O incanta sa vada zborul inocent al porumbeilor ce treceau pe deasupra tavanurilor restaurantelor sau chioscurilor, oprindu-se exact in locul in care ora de plecare a unui tren nu ar mai fi fost vizibila. Ii placea sa auda rumoarea si zgomotul constant, placut, al sutelor de pasi grabiti, al rotilor de la trollere alunecand pe podeaua rece a garii, ii placea sunetul claxonului asurzitor al trenului ce ajungea in gara sau al celui care pleca spre destinatii necunoscute.
Un minut si trenul spre Constanta va pleca. Mi-am terminat cafeaua. Pornesc spre peronul ce gazduieste trenul arhiplin, ma uit la el cum porneste spre destinatia lui in lumina soarelui de vara al dupa amiezii, iar apoi ma indrept agale spre linia 1 ce ma va duce inapoi la iesirea din gara. Ultima gura de cafea. Ultima gura de viata din ziua asta. Porumbeii si-au facut curaj si au inaintat spre restaurant. Plec, pana ce nu va sosi alt tren.