fRiCi

Am un pachetel cu frici in buzunarul din spate al blugilor. L-am scris si impachetat frumos cu adresa "Nicaieri si oriunde", apoi l-am asezat sau indesat, nici nu-mi aduc aminte, in buzunarul de la spate al blugilor, in metrou. O sa-l port cu mine in fiecare zi de acum incolo, pana cand nu imi va mai fi frica, pana cand imi voi lua inima in dinti si voi lasa fricile sa iasa din pachetelul frumos pregatit si sa ma inunde, sa ma patrunda, sa ma caute si sa ma gaseasca, iar eu sa le primesc cu un zambet pe buze, sa ma simt eliberata astfel. Am scris pachetelul pentru mine, pentru o alta eu dintr-un alt univers paralel in care poate nu imi va mai fi frica, in care poate voi fi libera si eliberata de tot in aceeasi fraza atat de frumoasa si scurta pe care eu o consider pur si simplu viata din care fac parte. Sa fii liber si sa iti asumi lucrul asta, ei, e si asta o virtute. Sa poti sa ai curajul sa te asezi dintr-o data, sa iei un loc in spatiu, intr-un colt al tau, si de acolo doar sa privesti lumea. Fara sa incerci sa o intelegi, nici ea sa nu incerce sa te inteleaga pe tine. Si sa va priviti, sa va descoperiti doar prin priviri, ca doi indragostiti la prima intalnire. Sa fii timid si tu, si lumea din jurul tau. Sa ai rabdare cu ea, si ea la randul ei sa aiba rabdare cu tine.
E un risc sa iti asumi faptul ca esti liber. De atunci inseamna ca esti pe cont propriu. Pe cont propriu, singur pe un drum lung cu sens unic, fara scurtaturi sau fara cai de intoarcere. Esti singur, inconjurat doar de fricile tale, de emotiile tale, de complexele tale atat de frumoase, de haosul si nonsensul tau. Cu totii suntem in cautare de sens. Cati dintre noi il gasesc cu adevarat, asta e inca o nebuloasa, nu sta nimeni sa faca statistici despre asta. Tu singur trebuie sa iti gasesti sensul. Sa te vindeci. Sa pornesti la drum. Sa iti asumi alegerile, sa te asumi pe tine, ca persoana, ca individ unic si atat de frumos, atat de complex.
Am pornit la drum si imi port fricile cu mine, in buzunarul de la spate al blugilor uzati de atata ratacire. Nu vor fugi de acolo, ma vor astepta pe mine sa fac primul pas. Ma vor astepta sa le descopar si sa le infrunt probabil. Vreau sa ma simt libera de toate astea, si cred ca si ele vor sa se elibereze de mine. Ne insotim impreuna la drum, ne intovarasim, ramane sa vedem ce sau cine va ramane, pe cine vor ingropa stelele la final.
Dincolo de aceasta poarta se afla fricile tale. Alegi sa le cunosti sau alegi sa le tii inchise acolo, pentru cine stie cat timp, poate pentru o eternitate.