Persoane interesate

joi, 23 martie 2017

Copil al Universului

Copil al Universului, copil al stelelor. Tie iti scriu acum. Nu-ti fie frica de lumea ce abia se desfasoara in jurul tau.
Ai un univers in ochii tai verzi, esti atat de frumos, ai o frumusete aparte, casta, de papusa. Esti atat de destept, desi nu recunosti tot timpul, pentru ca esti modest si prea timid. N-ar trebui sa fii. Reprezinti si emani atata complexitate. In vorbe, in gesturi, in privirile pline de inteles si cunoastere pe care mi le adresezi.
Ai spus ca esti copilul stelelor. Tu glumeai. Dar eu stiam ca aveai dreptate. Erai special. Si atat de frumos in toata complexitatea si haosul fiintei tale. Stiai atat de multe, desi parea ca nu faci nimic pentru a descoperi lucrurile. Tu aveai metodele tale. Si faceai numai ce voiai. Asta am observat-o inca din prima clipa in care te-am cunoscut.
Reprezentai multe lucruri contradictorii si pline de sens, sau nu, in acelasi trup, in aceeasi minte, in acelasi suflet. Spuneai totul cu nonsalanta, si lasai o urma de nepasare in toate vorbele tale. Erai detasat. Si prea prins in lumea ta de copil al stelelor. Ele te-au faurit si te-au brodat asa de frumos cum esti acum, apoi te-au lasat printre noi, muritori.
Ti-au lasat insa un praf de stele in par, ca sa te deosebesti. Dar tu nu aveai nevoie de asta, sclipirile ochilor tai erau de ajuns. Si tot ceea ce gandeai, si tot ceea ce spuneai. Sau poate eram eu prea mica, si nu te intelegeam.
Copil al Universului, copil al stelelor.
"Daca te holbezi prea mult in abis, si abisul se va holba la tine."
Asta mi-ai spus tu, intr-o seara de primavara, citandu-l pe Nietzsche. Pentru tine era o bagatela, nimic important, doar ceva ce citisei. Pentru mine era o adevarata revelatie. Nu mai auzisem asa ceva pana atunci. Te admiram, cred.
Sa mergi tot timpul cu capul sus, si sa ai grija pe unde te poarta picioarele, copil al stelelor. Sunt sigura ca ele sunt mandre de tine. Si, cand te vei intoarce intr-o buna zi la ele, acasa, sa nu ma uiti, si presara-mi de acolo, pe crestet, putin praf de stele. Atat vreau. Sa ma simt si eu copilul stelelor. Asa cum ai fost tu, intotdeauna.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu