Calator de cursa lunga

Rotile trenului gonesc furioase pe sinele ce sclipesc in lumina soarelui de dimineata. Se aude cate un suierat din cand in cand. Un fluierat nervos, un scartait de roata pe sinele vechi, care au dus atatea povesti, atatea trenuri de-a lungul timpului. In zare se vede o padure, apoi un camp deschis, pe care ma straduiesc sa il cuprind cu privirea, verde, verde. Din cand in cand se strecoara fasii maronii de pamant, abia arate. Contrastul apare peste tot. Chiar si aici. Trenul multicolor si vechi de doar cativa ani, campul verde alternat cu pamantul inca umed de roua diminetii, copacii, siluetele fabricilor ce se disting departe, in zare, liniile de inalta tensiune, cerul senin, fara pata, soarele ce straluceste si ma inconjoara deja prin geamul vagonului, si, in final, sinele si trenul nostru. O multime de contraste. Din cand in cand, apare in zare un camp galben, cu mici plante al caror nume nu-l cunosc, dar care impresioneaza prin necunoscutul lor. Aproximativ doua ore pana la Brasov. Desi, cu toate astea, mi-ar placea sa nu ii stiu destinatia. Sa merg, sa calatoresc, fara o destinatie anume, apoi, sa vad unde ajung. Un calator de cursa lunga.
In tren, la fel, o multime de contraste. Dimineata se anunta promitatoare. Vagonul e intesat de lume, iar un aer vag de fericire si relaxare pluteste si inconjoara imprejurimile. Calatorii sunt de toate varstele, atat de diferiti si de frumosi cu totii. In jurul meu vad adunati, antrenand conversatii, ascultand muzica, mancand ori doar pierdandu-se in mirajul unei dimineti de primavara ce se desfasoara dincolo de sticla geamului, tineri, adulti, batrani, copii vorbareti ce se agata de hainele mamei, cupluri sau doar calatori singuri, scriind mesaje pline de dragoste persoanelor dragi ce ii asteapta intr-o gara sau alta. Cu totii sunt imbracati lejer sau mai elegant, colorat ori in culori neutre, menite sa nu atraga atentia, cu bagaje multe sau doar o geanta de mana, cu inele ori fara, piercinguri sau nu, tatuaje sau piele curata. Pe unii ii vad zambind uitandu-se la ecranul telefonului, altii zambesc uitandu-se pe geam, vazand un loc cunoscut sau asteptand misterul. Unii incing jocuri de carti, altii initiaza discutii elaborate pe teme de altfel importante ce cu siguranta vor dura pana la sfarsitul calatoriei, batrani si tineri tinandu-se de mana, controlori agitati batand fiecare vagon in parte, straini facand cunostinta si discutand pe teme banale ca vremea sa treaca mai repede. Dar, sincer, eu nu vreau sa treaca. Timpul e perfect exact asa cum este, cu toate ciudateniile lui, cu toti strainii lui, cu toate destinatiile lui, si toate contrastele. Toti acesti calatori sunt atat de colorati si de complecsi in sinea lor. 
Acum pe cer au inceput sa apara franturi de nori firavi, iar destinatia mea e inca departe; ma voi lasa dusa de mirajul acestei dimineti si acestor campuri, de culoarea si exotismul calatorilor cu destinatii atat de diferite si de speciale.