O sticluta de parfum

Si asa poate incepe o poveste de iubire. Atunci cand te machiezi in graba in autobuz, si vrei sa te dai cu parfum, scoti sticluta mica si draguta plina de esenta, si deodata, buf. Se pune o frana mai puternica, iar o sticluta rotunda zboara prin aer, de prin ultimele randuri, aterizand la usa din mijloc, pe jos. Nu s-a spart, Doamne ajuta! Un baiat nepasator aparent, imbracat in trening si cu casti mari pe cap vede toata scena, se apleaca incetisor, apuca sticluta cu o mana tremurand putin si nesigura si se intoarce catre randurile din spate sa vada cine e posesoarea grabita si neparfumata inca a sticlutei. Apoi se aude o voce. Un scaun de la geam. O draguta cam pe la 25 - 26 de ani, bruneta, machiata abundent, dar totusi elegant, spune "Al meu e" cu un suras pe buze, incredintata ca parfumul i-a fost salvat. Mai fericita ca niciodata. Intinde mana ferm, baiatul se uita la ea, mi se pare ca ii surade si el, urca scarile pana la randul ei, si ii intinde sticluta buclucasa. Fata o ia, spune un "Multumesc" cu toata gura, zambind pentru a doua oara. Apoi o vad cum isi aplica elegant un puf de parfum pe lobul urechii drepte, si unul pe incheietura. Un miros dulceag de bujor invaluie autobuzul. Baiatul se uita cu coada ochiului, stangaci, la ea, in timp ce ea indeasa inapoi sticluta in poseta, zambind pentru a treia oara, de data asta pentru ea, vadit recunoscatoare pentru norocul pe care l-a avut. Sticluta nu se sparsese, un baiat nu chiar uratel i-o inapoiase, iar ea isi terminase machiajul si parfumarea exact la timp. Telefonul suna. E al ei, bineinteles. Raspunde cu un glas melodios si spune "Buna iubitule! ... Da, da, mai am putin si ajung. ... Da, apoi mergem la ai mei. Ok. Mi-ai luat flori? O, doamne, cat de dragut poti fi! Nu stiam. Ok, dar mai bine nu-mi spuneai. Trebuia sa fie o surpriza. Bine, bine. Dar sa stii ca si eu am ceva pentru tine... Nu, nu-ti spun acum, o sa vezi cand ajung. Ok. Bine, hai lasa-ma vorbim atunci. Glumesc, bine hai pa, te iubesc." Inchide telefonul cu un clic, apoi se uita pe geam visatoare.
Asa poate incepe o poveste de iubire. Sau asta am crezut la inceput. S-a dovedit ca nu era asa. Trei surasuri blande si o sticluta de parfum zburata pe podeaua autobuzului se pare ca nu au fost de ajuns. Pentru ca ea avea deja un iubit, bineinteles, cum se putea o fata ca ea sa fie singura, si parea ca e foarte indragostita din el, din felul in care ii vorbise. Parea. Nu poti sa stii niciodata. Asa ca ea a continuat sa se uite pe geam, nerabdatoare sa ajunga la destinatie si sa isi vada iubitul, cu siguranta, iar el a ramas ingandurat, aparent nepasator, cu mainile in buzunarele groase, ascultand muzica de la casti. Presupun ca povestea de iubire incepuse si se terminase deja, in mai putin de zece minute. Ce chestie e viata asta.

https://youtu.be/TXRCGKFCH-0