Cred ca atunci cand te astepti cel mai putin frumosul se petrece. Si fericirea vine de unde nu te astepti. De unde nici nu gandul nu gandesti.
Azi am primit o lalea. O lalea alba, frumoasa, o lalea cu o poveste. O poveste amuzanta si frumoasa despre oameni, arta, despre fericirea in cele mai neasteptate locuri. Poate pare utopie, dar credeti-ma, e adevarat. Si tocmai asta face totul sa fie atat de frumos. Poate ca doar atunci cand ai sufletul deschis pentru frumos, poate doar atunci il poti intelege cu adevarat. Poate doar atunci poti vedea cu adevarat frumusetea oamenilor, hazardul in care sase fete sunt in acelasi vagon de metrou, fiecare cu cate o lalea alba in mana, de la aceeasi persoana frumoasa care le-a facut o bucurie si le-a adus un zambet pe buze atunci cand se asteptau mai putin. Mie mi se pare pur si simplu frumos. Pur si simplu viata, fericire, zambete. Caci despre asta e viata. Despre o lalea alba primita intr-o dimineata destul de friguroasa, intr-un autobuz. Apoi, despre intalnirea in metrou cu alte cateva fete cu zambetul pe buze la fel ca si mine, bucurandu-se ca niste copii de o simpla lalea alba primita in autobuz. Este un lucru mic, infim poate pentru lumea asta mare in care traim, dar este atat de frumos, te face sa zambesti, iti face pielea de gaina si te face sa razi si sa tremuri de bucurie gandidu-te ca mai exista oameni care sa ofere cu zambetul pe buze flori. E ceva ce ma impresioneaza, si care imi arata partea atat de frumoasa a oamenilor. O latura pe care cu totii o putem avea, si o putem arata, prin mici gesturi ca acesta.
Azi am primit o lalea. Eram in autobuz, destul de infrigurata si nervoasa ca intarziam la cursul de teatru, ascultand muzica la maxim. Nimic bun sau frumos nu putea sa se intample. Cel putin asta gandeam. Si ceva frumos s-a intamplat. De la o statie oarecare, s-a urcat o femeie salutandu-l pe sofer cu un zambet mare pe buze. O femeie simpla, imbracata modest, cu un cos impresionant de lalele albe. Deodata o vad ca se plimba prin tot autobuzul si imparte in stanga si in dreapta lalele si zambete. Mi-a facut ziua mai buna chestia asta, jur. E atat de simplu sa faci pe cineva sa zambeasca. O simpla floare le-a facut pe niste fete sa zambeasca si sa se bucure. Lalele albe. Hai sa fie asta un simbol. Si data viitoare cand vreti sa faceti pe cineva sa zambeasca pur si simplu daruiti-i o lalea alba. Si un zambet. Daca este persoana potrivita, va intelege. Si se va bucura.
Gaseste pe cineva potrivit caruia sa-i oferi o lalea alba, te rog. Nu stiu de ce, dar acea doamna atat de frumoasa la suflet a considerat ca eu as fi persoana potrivita pentru a primi o lalea alba. Sunt sigura ca s-ar bucura daca ar afla ca cineva a scris despre bucuria cu care ea impartea acele lalele. Nici nu va imaginati cu cata bucurie facea asta. Nu stiu daca va afla vreodata despre asta, dar, in semn de multumire pentru acea doamna, eu am scris despre ea, si impart la randul meu lalele albe. Si zambete. Exact cum a facut ea in dimineata asta. Impart aceste lalele cu toti oamenii care sunt dispusi sa citeasca aceasta poveste. Prin cuvinte. Prin aceste randuri. Este o poveste despre oameni frumosi, despre momente ce trebuie pretuite, despre conexiunile atat de superbe si spontane care se pot crea intre oameni. Laleaua alba daruita in dimineata aceasta a creat o conexiune intre mine si toate persoanele care au primit si ele o lalea, odata cu mine. E incredibil ce se poate crea dintr-un simplu gest.
Din acest moment, alaturi de floarea de colt, laleaua va fi un simbol pentru mine. Si nu voi uita zambetele ce au aparut pe chipul acelor fete atunci cand doamna le-a daruit lalele. Si nici bucuria femeii cand a facut asta. Incearca sa vezi frumosul.
Oamenii sunt simpli in esenta lor. Asta trebuie sa intelegem. Iar oamenii potriviti pot fi cu adevarat fericiti din cele mai neinsemnate lucruri.
Azi am primit o lalea. O lalea alba, frumoasa, o lalea cu o poveste. O poveste amuzanta si frumoasa despre oameni, arta, despre fericirea in cele mai neasteptate locuri. Poate pare utopie, dar credeti-ma, e adevarat. Si tocmai asta face totul sa fie atat de frumos. Poate ca doar atunci cand ai sufletul deschis pentru frumos, poate doar atunci il poti intelege cu adevarat. Poate doar atunci poti vedea cu adevarat frumusetea oamenilor, hazardul in care sase fete sunt in acelasi vagon de metrou, fiecare cu cate o lalea alba in mana, de la aceeasi persoana frumoasa care le-a facut o bucurie si le-a adus un zambet pe buze atunci cand se asteptau mai putin. Mie mi se pare pur si simplu frumos. Pur si simplu viata, fericire, zambete. Caci despre asta e viata. Despre o lalea alba primita intr-o dimineata destul de friguroasa, intr-un autobuz. Apoi, despre intalnirea in metrou cu alte cateva fete cu zambetul pe buze la fel ca si mine, bucurandu-se ca niste copii de o simpla lalea alba primita in autobuz. Este un lucru mic, infim poate pentru lumea asta mare in care traim, dar este atat de frumos, te face sa zambesti, iti face pielea de gaina si te face sa razi si sa tremuri de bucurie gandidu-te ca mai exista oameni care sa ofere cu zambetul pe buze flori. E ceva ce ma impresioneaza, si care imi arata partea atat de frumoasa a oamenilor. O latura pe care cu totii o putem avea, si o putem arata, prin mici gesturi ca acesta.
Azi am primit o lalea. Eram in autobuz, destul de infrigurata si nervoasa ca intarziam la cursul de teatru, ascultand muzica la maxim. Nimic bun sau frumos nu putea sa se intample. Cel putin asta gandeam. Si ceva frumos s-a intamplat. De la o statie oarecare, s-a urcat o femeie salutandu-l pe sofer cu un zambet mare pe buze. O femeie simpla, imbracata modest, cu un cos impresionant de lalele albe. Deodata o vad ca se plimba prin tot autobuzul si imparte in stanga si in dreapta lalele si zambete. Mi-a facut ziua mai buna chestia asta, jur. E atat de simplu sa faci pe cineva sa zambeasca. O simpla floare le-a facut pe niste fete sa zambeasca si sa se bucure. Lalele albe. Hai sa fie asta un simbol. Si data viitoare cand vreti sa faceti pe cineva sa zambeasca pur si simplu daruiti-i o lalea alba. Si un zambet. Daca este persoana potrivita, va intelege. Si se va bucura.
Gaseste pe cineva potrivit caruia sa-i oferi o lalea alba, te rog. Nu stiu de ce, dar acea doamna atat de frumoasa la suflet a considerat ca eu as fi persoana potrivita pentru a primi o lalea alba. Sunt sigura ca s-ar bucura daca ar afla ca cineva a scris despre bucuria cu care ea impartea acele lalele. Nici nu va imaginati cu cata bucurie facea asta. Nu stiu daca va afla vreodata despre asta, dar, in semn de multumire pentru acea doamna, eu am scris despre ea, si impart la randul meu lalele albe. Si zambete. Exact cum a facut ea in dimineata asta. Impart aceste lalele cu toti oamenii care sunt dispusi sa citeasca aceasta poveste. Prin cuvinte. Prin aceste randuri. Este o poveste despre oameni frumosi, despre momente ce trebuie pretuite, despre conexiunile atat de superbe si spontane care se pot crea intre oameni. Laleaua alba daruita in dimineata aceasta a creat o conexiune intre mine si toate persoanele care au primit si ele o lalea, odata cu mine. E incredibil ce se poate crea dintr-un simplu gest.
Din acest moment, alaturi de floarea de colt, laleaua va fi un simbol pentru mine. Si nu voi uita zambetele ce au aparut pe chipul acelor fete atunci cand doamna le-a daruit lalele. Si nici bucuria femeii cand a facut asta. Incearca sa vezi frumosul.
Oamenii sunt simpli in esenta lor. Asta trebuie sa intelegem. Iar oamenii potriviti pot fi cu adevarat fericiti din cele mai neinsemnate lucruri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu