Nufarul de cristal

Culege te rog un trandafir,
Dar nu mi-l da mie.
Pune-mi spinii lui in palma, in schimb.
Apoi, alege cu grija petalele
Rozalii sau albe, cum iti plac,
Si acopera-mi sanul stang cu ele,
Acolo unde inca mai bate inima mea.
Ai grija sa nu te ranesti cand vei rupe spinii,
Dar cu mine te rog nu fii bun
Nu vreau asta. Nu vreau bunatate din mila.
Inroseste cu vin petalele puse sub forma de vesmant.
Apoi amesteca vinul cu sangele meu din palma.
Da-mi sa beau, sau vom bea impreuna, de vrei.
Nu e nimic nou pentru tine, sa ma ranesti, apoi sa te hranesti cu rodul raului facut.
E ceva normal, cred.
Dupa ce vom bea, ia te rog o lalea si mangaie-ma cu ea.
Parfumeaza-mi trupul inert cu izul florilor de mai, de april, or de februarie.
Poti sa iei zambile sa mi le pui la capatai,
Or un nufar. Un nufar de cristal.
Dragul meu, acum te-as ruga sa fii bun si bland,
Sa ma iubesti pentru o ultima oara.
Sa-mi aduci ultimul omagiu,
Sa iei stele si sa le prefaci bratara fermecata
Pentru incheietura mea ranita.
Inchide-ma apoi in somnul cel de veci.
Lasa-ma te rog sa fiu aproape de stele, de cer.
Nu in mizerul pamant, stii prea bine ca ar fi ceva prea crud.
Lasa-ma sa-ti spun iubite inca o data.
Apoi lasa-ma sa zbor la cer, sa-mi revad caminul de unde am venit.
Ma voi ruga, atat sa stii.
Si esti iertat.
Sa iei aminte dragule,
Ca vantul sa nu-mi poarte amintirea prea departe.