Fericirea e un lucru simplu

Ok, nu stiu exact unde va duce postarea asta, poate ca nicaieri, dar astazi as vrea sa vorbesc putin despre mine, cea care sta in spatele cuvintelor, si despre... fericire. Mi-am dat seama cu ceva timp in urma ca fericirea e de fapt un lucru simplu. Nu-ti trebuie haine de firma, sau masini scumpe sau luna de pe cer ca sa fii fericit. N-ai nevoie de astea, omule! Fericirea se consuma si se alcatuieste din lucruri mici, marunte si chiar neinsemnate, dar care pentru cineva pot insemna atat de mult. Fericit te poate face vederea unui tablou frumos, sau cititul unei carti bune, si, doamne, cat ador sa citesc! Imi place sa ascult muzica, sa beau cafea, sa pictez din cand in cand. Ador sa merg la cursurile de teatru, sa stau ore in sir de vorba la telefon cu prietena mea cea mai buna, si ma face atat de fericita atunci cand mama sau sora mea mai mica, ma iau in brate si imi spun ca ma iubesc. Pentru ca asta conteaza. Oamenii care sunt langa tine, oamenii frumosi cu care iti indulcesti viata si destinul, oameni care te pot face fericiti numai intrebandu-te ce faci. Apoi, iubesc Brasovul, si vara, si toamna, cand muntele ia culori aramii; este orasul sufletului meu. Imi place sa visez si sa ma hranesc cu vise uneori, chiar daca sunt doar vise. Cred ca putem sa ne ingaduim sa visam din cand in cand.
Imi plac povestile, si filmele bune, imi place atunci cand vad globurile in brad. Imi place sa privesc stelele, vara, si sa caut pe cer Carul Mare, Sagetatorul, Fecioara. Imi place atunci cand gasesc coasari, si mai ales, zambesc cu toata inima atunci cand zaresc vreo stea cazatoare. Am vazut doar vreo doua pana acum, dar m-au facut foarte fericita.
Imi place ploaia, imi place cand ninge, ador atunci cand plec undeva cu trenul...
Imi place sa vad oamenii zambind, veseli, si mi se pare nedrept atunci cand vad oameni tristi, care plang pe strada sau in metrou, si urla in sinea lor de durere. Am vazut foarte multi..
Zambesc atunci cand o vad pe mama cu ochii ei stralucind, si sunt foarte fericita atunci cand ajung la mare, cand aud valurile si vad orizontul, si parca, intreaga lume. Imi place atunci cand scriu pe blog, si ma bucur pentru ca am sansa si ocazia sa fac ceea ce imi place si ceea ce simt.
Imi place amintirea pe care o am de atunci cand am stat in spital, acum un an jumate... Era luna mai, era soare afara, si eu ieseam doar o data sau de doua ori pe zi din salon, dimineata, dupa mic dejun si injectii, si dupa amiaza, cand soarele mi se parea mai frumos ca niciodata. Stateam in fata intrarii in sectie, ma uitam la curtea spitalului, si la ce e in afara ei, tramvaie, oameni grabiti care nu aruncau nici macar o privire spre cei care eram tintuiti in curtea spitalului, cladiri, masini, multe lucruri ce faceau zgomot. Stateam acolo si priveam rondul din fata intrarii in sectie, care era semanat cu trandafiri roz pal, minunati. In fiecare dimineata, dupa ce imi faceau injectiile, ieseam afara si priveam bobocii de trandafiri roz care ma fermecau. Ii priveam, le mangaiam petalele si ma faceau sa zambesc. Desi eram in spital deja de o saptamana, desi situatia mea nu era una prea buna, trandafirii aceia ma faceau fericita si ma faceau sa zambesc mereu. Ei, si mama mea care nu pleca de langa mine decat vreo doua ore pe zi, si care imi erau alaturi, ma faceau fericita si ma faceau sa fiu puternica. N-am sa uit niciodata acei trandafiri, si incurajarile mamei de atunci, si cum imi spunea ea ca seman cu unul dintre acei boboci de trandafir roz pal, dintr-o dimineata de mai.
Ideea e ca lumea, chiar cu toate lucrurile ei triste, este plina de frumusete si de lucruri bune care abia asteapta sa te faca sa zambesti. E ceva canonic, oniric parca, ceva cast si profan in acelasi timp. Descopera lucrurile astea. Fii fericit din lucrurile marunte. Nu e greu, crede-ma. Zambeste atunci cand vezi marea, bucura-te atunci cand citesti si pur si simplu iubeste viata. E singura pe care o avem.
Fericirea e un lucru simplu, si am realizat ca multe lucruri ma pot face fericita. Ma pot face sa zambesc si sa rad. Si totul e atat de frumos atunci cand radem. Deci haide. Zambeste acum, zambeste maine, zambeste-le oamenilor si razi cu ei. Vom face pe cineva mai fericit.
Sper sa reusim asta. xo'Xo
Mai jos am atasat o fotografie a unei picturi, care, atunci cand am vazut-o, m-a facut instantaneu sa zambesc. Se numeste "Water lilies" si este pictata de Monet.