Istorii scrise, dar nespuse

Istoria unui om se termina oare odata cu existenta acestuia?
Nu cred. E prea putin probabil. Istoria unui om, unei persoane, unui suflet, incepe atunci cand sufletul se naste. Cand copilul scoate primul scancet. De acolo incepe istoria. Si fiecare are o istorie diferita. Fiecare isi creeaza propria lui istorie, in functie de persoanele cu care interactioneaza, in functie de lucrurile pe care le face si in care se implica. Istoria unui om se scrie asa de usor, se scrie dupa cum viseaza, dupa sperantele lui, dupa realizarile pe care le va avea, dupa cat te mult va iubi si va suferi, dupa cat de mult va iubi viata si oamenii. Istoria va ramane istorie.
Dar nu cred ca istoria unui om, a unui destin, a unui suflet si a unei inimi care bate de 100 de ori pe minut, se va opri si se va sterge complet in momentul in care trupul ramane fara suflare. Poate ca, e adevarat, se termina istoria trupului. Penita care o scria, cade. Se poate. Dar penita sufletului, a destinului si a inimii calatoare nu cred sa se opreasca vreodata. Nu se poate. Nu vreau si nici nu pot sa accept asa ceva. Fiecare om este important. Si fiecare istorie, a fiecarui om, este importanta. Dar asta nu inseamna ca istoria noastra ca entitate cu incarcatura energetica se va termina de indata ce incetam sa mai facem efortul ala de inspirat si expirat oxigen si dioxid de carbon. Cred ca noi traim si dupa moarte. Si, daca intr-adevar nu exista viata dupa moarte, asa cum credeau egiptenii, atunci tin sa cred ca fiecare om va trai dupa moarte prin ceea ce a facut, prin ceea ce a realizat. Prin faptele bune pe care le-a facut, prin ceea ce a scris, a descoperit, sau a inventat, prin ceea ce a iubit, sau pe cine a iubit. Noi ramanem acolo, agatati undeva. Si istoria noastra la fel. Si nu se termina.
Oamenii traiesc dupa moarte prin copiii lor, prin ceea ce au creat, si pe cine au ajutat. Iubeste mult, si viseaza. Si fa ceea ce iti place. Scrie-ti propria istorie, si dupa ce vei muri, las-o sa se scrie singura. Prin oameni. Prin oamenii pe care i-ai iubit, i-ai format, i-ai ajutat.
"Indrazneste sa-ti folosesti ratiunea." zicea Immanuel Kant. Ei bine, eu as spune "Indrazneste sa-ti folosesti ratiunea, dar si inima."

"Oamenii a caror hrana sunt visele, nu vor fi niciodata infometati." -Proverb

Imi place poza asta.